Apasare in timp

inrosituri de pasta de pix pe hartie
un cantec de leagan surasurilor tale
ma legan pe ele
le strang la piept cu ochii
si sper ca maine sa-mi ingane
bataile-n timpane si inima
as muri iar
calare pe-o scandura
de cer
pe cer stai tu
azi am mai cucerit o inaltime

sau nu…
doar am atins-o
si mi-e frica
nu de cadere, ci de greutatea
aripilor ce par o povara
chinuitoare
chiar si pentru norii insangerati
de atingerile soarelui
se scurg picaturi reci
pe rand
le prind in pumn
pentru tine...  
sa te hranesti din amaraciunea lor
sa te aduca o treapta mai jos
in agonie
dar e tarziu
caci a trecut si maine...

suflare am inca-n buzunare
si te fluiera cand treci
momentan savurez pacatul
de ati fi profanat sirul
gandurilor despre ieri
iarta-mi a treia personalitate
e derutata rau atunci cand razi

asa striveste timpul
corole si idei
asa sfidez eu timpul
si te astept
ca sa fim doi...